Acuarela

In orasu-n care ploua de trei opre pe saptamana
Orasenii,pe trotuare,
Merg tinandu-se de mana,
Si-n orasul care plua de trei ori pe saptamana,
De sub vechile umbrele, ce suspina
Si se-ndoaie,
Umede de-atata ploaie,
Orasenii pe trouare
Par papusi automate, data jos din galantare.

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Nu rasuna pe trouare
Decat pasii celor care merg timandu-se de mana,
Numarand
In gand
Cadenta
Picaturilor de ploaie,
Ce coboara din umbrele,
Din burlane
Si din cer
Ca puterea unui ser
Datator de viata lenta,
Monotona,
Inutila
Si absenta..

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Un batran si o batrana-
Doua jucarii stricate-
Merg tinandu-se de mana...:X

Ion Minulescu " Acuarela "

Invata de la toate

Învaţă de la apa sa ai statornic drum

Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci.
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori!

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat..
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flacări ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să traieşti în veci!

Ramas bun

Ieri, aveam asa mult timp
Sa-ti cer iubire
Fara sa-ti dau nimic la schimb,
Azi, cand totu-i prea tarziu
Nu mai pot sa-ti mai vorbesc
Doar sa-ti scriu...
Ieri iti ceream comori,
Sa stai cu mine
Pana cand tu o sa zbori,
Azi ti-as cere doar minuni,
Sa pot macar sa-ti mai spun, un simplu...

~ Ramas Bun! ~

Mere

La inceput cand ne-am jurat iubire,

Ai convenit cu mine in tacere

Ca cel ce va stirbi din fericire,

Sa daruiasca celuilalt trei mere.

Si te-am zarit trecand atunci pe strada

La brat cu cel ce imi spuneai ca-i var,

Si ne-am certat, iar tu ca drept dovada

Ca ne-mpacam, mi-ai daruit un mar.

Cand te-am zarit pe banca asta vara

Cu "varul" ce te mangaia pe par

Tot tu atunci stimata domnisoara,

Te-ai suparat, dar mi-ai adus un mar.

Ulterior ti-am spus: "esti infidela",

Iar tu nervoasa m-ai facut "golan".

Cu toata comportarea ta rebela,

Eu te-am iertat in fiecare an.

Pana acum mi-ai daruit la mere...

Si tot de-atatea ori ne-am si certat.

Nu inteleg cum de-am avut putere,

Sa te mai iert...si totusi te-am iertat.

Dar drept sa-ti spun mi s-a acrit de mere

Iar impacarea uneori ma doare.

De altfel stii ca organismul cere

Si alte fructe chiar de-s mai amare!

Deci nu mai merge-asa. Chiar asta seara

Eu te-as ruga sa nu-mi mai spui "golane!

"Iar merele, stimata domisoara,

Ti le restitui, caci sunt... kilograme!