Mere

La inceput cand ne-am jurat iubire,

Ai convenit cu mine in tacere

Ca cel ce va stirbi din fericire,

Sa daruiasca celuilalt trei mere.

Si te-am zarit trecand atunci pe strada

La brat cu cel ce imi spuneai ca-i var,

Si ne-am certat, iar tu ca drept dovada

Ca ne-mpacam, mi-ai daruit un mar.

Cand te-am zarit pe banca asta vara

Cu "varul" ce te mangaia pe par

Tot tu atunci stimata domnisoara,

Te-ai suparat, dar mi-ai adus un mar.

Ulterior ti-am spus: "esti infidela",

Iar tu nervoasa m-ai facut "golan".

Cu toata comportarea ta rebela,

Eu te-am iertat in fiecare an.

Pana acum mi-ai daruit la mere...

Si tot de-atatea ori ne-am si certat.

Nu inteleg cum de-am avut putere,

Sa te mai iert...si totusi te-am iertat.

Dar drept sa-ti spun mi s-a acrit de mere

Iar impacarea uneori ma doare.

De altfel stii ca organismul cere

Si alte fructe chiar de-s mai amare!

Deci nu mai merge-asa. Chiar asta seara

Eu te-as ruga sa nu-mi mai spui "golane!

"Iar merele, stimata domisoara,

Ti le restitui, caci sunt... kilograme!